Descoperirea bolii

Am mers la medic pentru un control de rutină dar nu am să uit privirea doctorului când a intrat pe ușa cabinetului. Avea o Tristețe în privire ce putea sfărma o inimă de piatră. I-am văzut privirea și m-am speriat pentru că așteptam răspunsul analizelor cu mari emoții. Cu două săptămâni înainte de a merge la medic m-am simțit ciudat. Nu mai aveam poftă de mâncare, simțeam goluri în stomac și nu știam motivul. Aș fi dat orice ca în momentul acela să nu fi fost eu în acel cabinet pentru că mi-a rămas marcată ziua și gesturile lui întipărite în minte.
“Domnule doctor, sunteți bine?” îl întreb cu vocea tremurândă.
Un zâmbet fals îi descoperă dinții;
“Da, sunt bine. Nu despre mine e vorba acum ci despre tine” spune în timp ce se asează pe scaunul din fața mea.
“Bun!” Rostește cuvintele aproape oftând.
“Ce simți tu e normal. Ți-am făcut analize peste analize si rezultatul e mereu același: esti îndrăgostită!”
“E grav?” întreb panicată.
“Depinde de cum se manifestă la tine pentru că această boală reactionează diferit la fiecare persoană … Dar sper totuși să existe un medicament special pentru asta pentru că tot primesc pacienți în starea asta”
“Trebuie sa stau închisă în casă? E contagios?”
“Nuu! Nu e o boală chiar atât de rea doar că trebuie să știi cum s-o ții să nu se extindă!” continuă zâmbind.
Mi se părea extraordinar cu câtă pasiune vorbește despre această boală. O boală e o boală și pe oricine ai întreba ți-ar spune același lucru. În altă ordine de idei această boală este bună!
“Bun, sunt îndrăgostită! Să înțeleg că e bine în ciuda fluturilor din stomac și a faptului că nu mai mănânc dar de ce mă simt incompletă?”
“Eh, draga mea! Ce simți tu se numește dragoste și nu e același tip de dragoste pe care îl ai pentru părinți, e mai amplu. Vei avea stări de nervi, stări de dor ba chiar vei plânge de fericire dar doar dacă o altă persoană îți împărtășește aceleași sentimente. Totul va fi bine iar dacă vei reuși să faci față acestor sentimente, boala aceasta va fi cea mai frumoasă perioadă din viața ta. ”
“Și dacă nu e reciproc?” îl întreb privind cu ochii mari cuprinsă de curiozitate.
“Dacă nu e reciproc, vei învăța să treci peste suferință treptat, așa cum fac și eu în momentul acesta.”
Înghit în sec și îi privesc ochii acestui bărbat cuprins de boala aceasta de care încep să mă panichez. Genele îi devin umede și își pleacă privirea;
“Domnule doctor, nu mă pricep la această boală dar nu fiți trist pentru că nu cred că se manifestă numai o singură dată în viață.”
“Așa este, se poate manifesta de mai multe ori în viață dar niciodată cu aceeași persoană! Prețuiește fiecare moment alături de persoana pe care o iubești, acceptă lucrurile bune și lucrurile rele pentru că dacă e reciproc veți învăța unul despre altul și vă veți completa. Demonstrează-i zilnic iubirea ta și niciodată dar niciodată nu uita să fii tu!”
De Dragobete vă doresc iubire sinceră și reciprocă! Iubește pe cel de lângă tine la fel cum te iubești pe tine!

Advertisements

Your opinion ?!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s