„Cum îți așterni, așa dormi„

Merg pe stradă și observ oamenii. Mă uit la fiecare dintre ei cu speranța că măcar unul să-mi zâmbească. Nu cred că e nevoie de un motiv pentru a zâmbi și cei care cred asta sigur se așteaptă la ceva în schimb. E frumos afară deci nu văd motivul acestor fețe triste și serioase. Mă așez pe o bancă și privesc cerul. E atât de albastru și parcă simt că-mi zâmbește. Îi răspund printr-un zâmbet și mă întreb cum poate cerul, văzduhul, să-mi zâmbească după tot ce „vede„ și „simte„ și nu pot oamenii s-o facă? E chiar trist! Alături de mine pe o bancă alăturată se așează un bărbat. Nu e bătrân deși are părul cărunt. Mă privește și ne intersectăm privirile. Pleacă capul … zâmbind. Îmi dă optimism acest zâmbet și parcă ar vrea soarta să-mi demonstreze că nu toți au ajuns roboți răpiți de cotidian, tineri ce poartă povara vieții pe umeri și au uitat să zâmbească. Îmi iau inima în dinți și mă îndrept spre acest bărbat care mi-a redat optimismul în suflet.

-Bună ziua! îi spun în timp ce mă așez alături.

-Bună să-ți fie inima! continuă zâmbind.

Privesc în jur și lumea trecea pe lângă noi ca și cum nu am fi existat.

-E trist să văd că nimeni nu mai zâmbește! Azi am ieșit cu gândul să strâng zâmbete și spre fericirea mea, plec cu unul în suflet.

-Eu sunt liber! Am motive să zâmbesc și crede-mă că o fac zilnic.

-Și ce vă dă puterea să zâmbiți?

-În primul rând libertatea. Am libertatea să râd, să plâng, să trăiesc  fără să-mi fie teamă că e cineva care îmi interzice asta, fără să am pe cineva în spatele meu să-i simt respirația în ceafă, fără ca măcar să mă justific pentru erorile pe care le fac. Nu trebuie să cer voie nimănui să plec în vacanță dar cel mai liber mă simt că trăiesc fără să fiu condus de acele bancnote pentru care majoritatea dintre noi sunt dispuși să facă orice.

-Și … cum puteți să supraviețuiți, să plecați în vacanțe fără bani ? îl întreb confuză

Bărbatul zâmbește, își pleacă privirea, oftează și mă țintește în ochi cu ochii lui blânzi.

-Nu am fost mereu așa. Am avut o tinerețe frumoasă și am luptat cu dinții să am CEVA. Nu înțelegeam cum lumea era atât de obsedată să aibă bani până nu am terminat facultatea și am simțit pe pielea mea. O casă mare și spațioasă, o femeie frumoasă și inteligentă care mi-a devenit soție și cu care am 2 copii frumoși care la rândul lor și-au întemeiat familiile lor …

Priveam la acest om care-mi vorbea atât de frumos despre viața lui plină de împliniri și simțeam o oarecare teamă de un viitor al meu.

– … dar mă simțeam singur. Casa era mare dar rece, soția mea muncea mai tot timpul ca să aducă bani în casă, mai mulți decât aveam deja iar copiii au plecat la facultate și am rămas singur. Îi spuneam soției să ne luăm o vacanță să fim doar noi doi, fără telefoane, fără afaceri, fără facturi și întâlniri în cluburi private în care mă simțeam ca un intrus. Eu vroiam libertate, un loc unde să mă desfășor fără să fiu arătat cu degetul sau împuns de cotul soției „ne facem de râs„. Cum poți să te faci de râs când ești înconjurat de prieteni și nu faci decât să dansezi și să cânți?! Toți erau serioși și priveau pe sub gene la cum ești îmbrăcat și ce ți-ai mai luat nou. Nu, nu mai vreau astfel de viață.

-Și cum vrei să schimbi asta? întreb curioasă.

-Cum? Ha! Am făcut-o deja. De 3 ani locuiesc în brațele primitoare ale străzii. De fapt, împart o cocioabă din chirpici cu încă 3 băieți.

Ochii mi s-au făcut mari și bărbatul își mută privirea înspre mine încă zâmbind.

-E o glumă! Cum poți să ai un palat, bani pentru a călători prin toată lumea, o soție care te iubește și să renunți pentru a trăi pe străzi? E o glumă, sigur!

Nu încetează să mă privească cu același zâmbet contagios.

– Nu am renunțat la nimic. Dacă mă întorc între 4 pereți voi pierde ceea ce am câștigat în toți acești 3 ani. Libertate, prietenie și crede-mă că mă simt cel mai bogat. Am cunoscut ce înseamnă prietenie adevărată, necondiționată și fără prejudecăți. Am fost primit mai ceva ca un rege și când le vedeam zâmbetele sincere știam că voi fi fericit. Mă simt cel mai bogat trăind în natură, dormind pe pământul cald vara ascultând viața ce se ascunde în iarbă, privind cerul plin de stele și amintindu-mi ce-mi spunea unul din prieteni „Când te simți necăjit privește cerul. Îți vei da seama că problema ta este atât de mică în comparație cu universul. Lasă că mâine va ieși soarele și o vei lua de la capăt.„ Așa că, draga mea, nu am pierdut nimic ci dimpotrivă, am câștigat. Acum trăiesc după principiile mele și nu după principiile altora. E ciudat, știu! Pentru tine care muncești din greu să-ți permiți o vacanță de o săptămână la mare, muncești în stres pentru că ți-e teamă că într-o zi o să fii concediată și nu pentru că nu ești bună în ceea ce faci ci pentru faptul că nepotul șefului doar ce a terminat facultatea și are nevoie de un loc de muncă. Pe stradă am întâlnit doctori, avocați, ingineri dar niciunuia nu i-a părut rău pentru ce a lăsat în urmă. Așa că, continuă să lupți pentru ceea ce vrei: să trăiești după alții sau crează-ți propria viață. Eu am ales strada pentru că deja am avut de toate dar tu poți să alegi prin a face ce îți place dar fă-o cu pasiune. Nu te gândi că nu are rost, că nu faci bani ci gândește-te că e ceea ce îți place și te face fericită!

Am rămas mută și îl ascult pe acest bărbat nu numai cu urechile. Ochii până și inima îi sunt în totalitate dăruite și nu pot să mă gândesc la faptul că am un nespus noroc că am ales astăzi să fie ziua în care voi decide dacă voi aproba locul de muncă, după care am tânjit atât de mult dar care acum mă face să mă gândesc „într-adevăr voi fi fericită? într-adevăr asta este ceea ce caut?„ În acest moment știu doar că am în fața mea un bărbat care a ales să trăiască liber și fără legi impuse de oameni de rând.

-Mă simt săracă în suflet! Simt că am trăit de-a lungul timpului o minciună și asta doar ascultând cele povestite.

Bărbatul îmi ia mâna și mi-o așează în dreptul inimii.

-Chiar simți asta? Noi suntem liberii arbitrii în ceea ce privește viața noastră! Proverbul „cum îți așterni, așa dormi„ nu e spus la întâmplare. Fă ceea ce simți și conștiința îți cere. Asumă-ți responsabilități de care știi sigur că vei putea răspunde. Și când te vei simți necăjită, privește cerul și îți vei da seama că problema ta e atât de mică în comparație cu Universul. Propune-ți să reușești și nu te opri din a crede.

Bărbatul se ridică și pleacă spre libertate!

Advertisements

Your opinion ?!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s